cate ceva despre violet

Culoare a masurii, violetul, este provenita din amestecul egal al rosului cu albastru, din amestecul luciditatii si actiunii cugetate, echilibrului intre pamant si cer, sinturilor si spiritului, patimei si inteligentei, iubirii si intelepciunii (arcanul al 13-lea din taroc, numit Temperanta sau Cumpatarea, reprezinta un inger care tine in maini doua vase, unul albastru si celalalt rosu, intre care curge un fluid incolor, apa vitata, violetul fiind rezultatul schimbului neincetat intre rosul fortei impulsive si albastrul ceresc, chiar daca pe reprezentare el este invizibil - este foarte probabila lipsa reprezentarii deoarece violetul este socotit simbolul alchimiei, al tainei, in spatele violetului savarsindu-se nevazutul mister al Creatiei, transformarii sau reincarnarii, sau deoarece indica o "transfuzie spirituala", influenta exercitata de la om la om prin sugestie, convingere, influenta hipnotica, magia, intr-un joc vesnic al energiilor reprezentand vesnica reincepere).
In plus, violetul este considerat a fi opusul verdelui (si in reprezentarile de pe cercul vital), semnificand nu trecerea, primavara, de la moarte la viata, adica evolutia, ci trecerea autumnala de la viata la moarte, involutia. Opozitia intre aceste doua culori poate fi intalnita si in simbolismul gurii, violetul fiind gura care inghite si stinge lumina in timp ce verdele scuipa si reaprinde lumina.
Violetul este o culoare linistitoare in care ardoarea rosului se indulceste si abisul albastrului se sfarseste (in sensul acesta trebuie inteles si vesmantul violet al episcopului - spre deosebire de mistic, acesta este insarcinat sa isi pastoreasca turma, fiind obligat sa isi tempereze ardoarea patimasa deoarece el nu se afla chiar in albastrul cerului, de unde se poate trage concluzia nasterii asocierilor violetului cu masura si cumpatarea).
Iata de ce pe monumentele simbolice ale Evului Mediu, Iisus Hristos poarta un vesmant violet in timpul patimilor, adica atunci cand si-a asumat pe deplin incarnarea si cand in clipa sacrificiului uneste total in el Omul, fiu al pamantului pe cel care-l va rascumpara cu Duhul Ceresc, nemuritor, in care se va intoarce. Acelasi simbolism imbraca in violet corul bisericilor in Vinerea Mare. Numeroase evanghelii, psaltiri, carti de rugaciuni anterioare Renasterii erau redactate pe hartie velina de culoare violeta, litere iind de cele mai multe ori aurii, pentru a se realiza legatura intre divinul mesaj inscris si pamanteanul violet al conditiei umane dar si cu patima Domnului.
Asocierea cartilor bisericesti la culoarea violeta nu avea cum sa nu dea si conotatii "mortuare" acestei culori, ea devenind pentru unele culturi o culoare a semidoliului, un doliu care nu poarta valente legate de moartea propriu-zisa ci de trecerea catre cer, rai, odihna, etc. a celui care a fost aproape (a se face referire aici si la un fel de respect suplimentar fata de cel "plecat"). Este bine sa amintim de faptul ca ideea imbracamintii de culoare violeta este prezenta pentru prima data in miturile legate de Apollo sau de mitul solar, reprezentare care ne poate usor trimite la asocierea culorii pentru Iisus (un alt mit de acceptie solara) care este deseori asociata cu ascultarea si supunerea - de aici s-a nascut obiceiul de a lega de gatul copiilor o piatra violeta, nu numai pentru a-i apara de boala ci si pentru a-i face cuminti si ascultatori.
In Extremul Orient, trecerea de la rosu la violet este interpretata in cu totul alt sens, pur carnal, semnificand trecerea de la yang la yin. Astfel, imperecherile rituale intre yoghini, in cadrul tantrismului, se produc intr-o incapere scaldata in lumina violeta deoarece lumina violeta stimuleaza glandele sexuale ale femeii, pe cand cea rosie le stimuleaza pe ale barbatului.

articol preluat de pe http://www.xevolution.ro/culorigenalte.html